Daniel Zoldi

Daniel Zoldi

Daniel are 27 de ani, iar pe ultimii 7 i-a petrecut gestionând propria agenție de imobiliare și consiliere. În același timp, a reușit să găsească un echilibru între muncă și viața personală prin pasiunea lui pentru muzica electronică, mixing și mastering. Daniel se mândrește și cu cei 15 ani în care pasiunea lui pentru BMX i-a permis să-și dea frâu liber imaginației și să învețe fel și fel de trucuri, care mai de care mai îndrăznețe. 

Școala a început-o aici, în Cluj, urmând clasele 1-4 la „Iuliu Hațeganu”, iar clasele 4-10 la Liceul cu Program Sportiv. Mai apoi s-a mutat la Colegiul Tehnic “Napoca” unde a studiat design vestimentar. Motivul schimbărilor într-un timp atât de scurt a fost dorința de a-și urma propriul drum: „Școala nu a fost atât de prioritară pentru mine cât au fost visurile și pasiunile mele.” 

Dacă Daniel ar avea ocazia de a se întoarce în trecut și de a reîncepe școala, nu ar schimba nimic. „Mi-am asumat în momentul în care am știut la 17 ani că tot ceea ce îmi doresc eu în viață este să fac muzică, să merg drept și să nu schimb lucrul ăsta”. Tocmai perseverența și hotărârea au făcut ca în ziua de azi să câștige și bani din pasiunea lui pentru muzică. „Chiar acum sunt la București. Voi avea diseară un eveniment unde pun muzică pentru 1000 de oameni. They say dreams without goals are just dreams and they ultimately fuel disappointment”.

Atunci când rulează filmul vieții înapoi către prima zi de școală, Daniel își aduce aminte cu drag de fosta lui colegă. „Îmi aduc aminte de colega mea Florina Laura care avea niște pantaloni albaștri pe ea și o cămășuță super simplă cu flori. Îmi aduc aminte că m-am îndrăgostit de ochii ei albaștri și asta mi-a rămas forever în minte”. Cei doi au rămas prieteni până în ziua de azi. Cu la fel de mult drag își aduce aminte de Vlad Pârva, colegul a cărui prietenie o prețuiește de mai bine de 21 de ani. „Cel mai bun prieten al meu de-o viață.” 

Cea mai frumoasă amintire pe care o are din școală este despre prietenul lui cel mai bun Vlad Pârva, sau Vlăduț, așa cum îi mai spune. „Eu și Vlăduț am fost timp de 7 ani de zile campioni naționali la diferite categorii de juniori sau seniori. În Râmnicu Vâlcea, la proba de tetratlon, fiind conștienți că vom pierde, am fost nevoiți să aplicăm tactica iepurele. Ce înseamnă tactica iepurele? Unul dintre noi a trebuit să se sacrifice în cursa de 800 de metri, fugând 600 de metri cât de tare posibil, ca să-l obosească pe cel de pe locul întâi. Așa am rămas eu pe locul trei, iar în ultimii 200 de metri am recuperat, am ajuns pe locul întâi și am luat titlul de campioni naționali la tetratlon. Amintirea asta va rămâne forever în mintea mea. Tactica a funcționat și și-au dat seama la sfârșitul cursei de ce am făcut.”

Daniel consideră că cel mai important aspect ce s-a pierdut în timp atunci când vine vorba despre școală este respectul. „Respectul pentru profesorii care-ți doreau binele, care doreau să împărtășească informația în mod egal tuturor elevilor”. Școala a reprezentat pentru acesta o influență pozitivă, un mediu în care și-a cunoscut cel mai bun prieten, alături de care a crescut și a reușit să-și fructifice pasiunile.